Proiect Obiective Parcul Vauban Istoric Obiective turistice Evenimente Contacte

Banner publicitar / Promovare evenimente (640 x 70 px)

Acasă

Istoric

Pe cursul mijlociu al Mureşului, la intrarea în fortăreaţa Apusenilor şi la capătul de miazănoapte al podişului transilvănean s-au descoperit dovezi ale existenţei unor triburi de agricultori şi păstori datând din perioada neolitică. Mărturii ale locuirii acestui ţinut se regăsesc şi mai târziu pe axa cronologică, în epoca bronzului şi apoi a fierului.

Mult mai târziu îi întâlnim aici pe vechii daci ce au ridicat o fortăreaţă de seamă a Daciei - cetatea Apoulon. Cucerirea romană din 106 d.Chr. a însemnat construirea unui castru permanent menit a străjui intrarea în ţintul aurifer şi drumul aurului către Roma. La Apulum s-au pus bazele administraţiei romane în Dacia prin construirea în jurul castrului a două oraşe Colonia Aurelia Apulensis şi Colonia Nova Apulensis.

Înflorirea acestor centre urbane s-a stins însă în negura unei istorii marcate de migraţii, războaie şi masacre. Izvoarele atestă existenţa unei cetăţi medievale în anul 1199, sub numele de Alba Iulia -Cetatea Albă a lui Gyula.

Ulterior cetatea este menţionată drept capitală a Voievodatului şi mai apoi a Principatului Transilvaniei şi reşedinţă a Episcopiei Catolice a Transilvaniei.

Cetatea Alba Iulia devine locul de obârşie a ideei de unitate a neamului românesc odată cu intrarea triumfătoare avoievodului Mihai Viteazu care a stabilit aici prima capitală vremelnică a tuturor românilor pe 1 noiembrie 1599.

Stăpânirea austriacă instaurată după 1700 a determinat transformarea cetăţii medievale într-un bastion militar inspirată după modelul constructorului francez Sébastien Le Prestre de Vauban. Construcţia a fost efectuată între anii 1714-1738, cu un sistem defensiv conceput din trei rânduri de ziduri întărite de şapte bastioane şi delimitate de trei rânduri şanţuri.

Cetatea a fost martora sfârşitului tragic al celor celor trei conducători ai răscoalei din 1785 - Horea, Cloşca şi Crişan.

Pe linia marilor înfăptuiri istorice petrecute aici se înscrie şi Marea Adunare Naţională din 1 decembrie 1918 care a exprimat dezideratul de unire a românilor de pretutindeni.

Regele Ferdinand I şi regina Maria au consfinţit însemnătatea Alba Iuliei pentru istoria neamului, prin organizarea ceremoniei oficiale de încoronare ca regi ai tuturor românilor din provincile istorice unite, la 15 octombrie 1922.

În fiecare an, de 1 decembrie, la Alba Iulia se reiterează acel moment primordial al devenirii poporului român prin manifestări ce îi confirmă rolul de Cetate-Simbol A Marii Uniri a Românilor.